duminică, 24 noiembrie 2013

Magia nu s-a sfarsit..


Ma uit la filme despre Craciun si-mi dau seama cu ciuda ca amintirile mele de pe vremea cand inca mai credeam in Mosul sunt fix doua. Una este din 1996, avem deci 6 ani. Nu stiu de unde ma procopsisem cu o tablita de la unul din sertarele congelatorului si o decoram cu mare drag. Ma fascinase pentru ca era argintie si avea fulgi de nea pe ea. Langa ei am desenat tot felul de nastrusnicii cu carioca, special pentru Mos Craciun. Tin minte anul, pentru ca l-am trecut si pe el pe tablita.

Cea de-a doua este mai speciala si probabil ca n-o voi uita niciodata. In acel an eram decisa sa il vad pe Mosul si nimeni nu reusea sa ma convinga sa pun geana pe geana. In cele din urma bunica mea m-a convins cumva sa ma urc in pat si stand langa mine mi-a desfacut o mandarina pe care mi-a dat-o sa o mananc bucatica cu bucatica. Tin minte ca am intrebat-o de unde o avea si mi-a zis ca de la magazin. Undeva in departare o voce imi spunea ca nu au mandarine la magazinul de langa, insa toropeala m-a cuprins si am adormit intr-un final pentru jumatate de ora. Cum m-am trezit, prima grija a fost sa ma duc sa vad daca a sosit Mos Craciun. Venise si printre cadouri am regasit si un set de papusi care in mod ciudat miroseau a nasu si a nasa. Am insistat toata seara cu asta si intr-un final explicatia ca Mosul a fost intai pe la ei mi s-a parut oarecum satisfacatoare. Acum stiu ca avusesem dreptate, papusile chiar au fost din partea nasilor mei, ca mandarina n-a fost cumparata de la magazinul de peste strada, iar Mosul era chiar mama, insa asta nu sterge cu nimic din amintirea acelui Craciun magic. Si nici din cea a Craciunurilor care au urmat si vor mai urma.
Weekendul trecut am fost acasa si am dat si pe la XXL-ul din oras. Adusesera ornamente de Craciun asa ca nu cred ca este vreo surpriza identitatea persoanei care a topait pret de jumatate de ora printre ele. Dap, eu! Le-as fi luat pe toate acasa, dar am zis ca este inca devreme si mi-am pus frana. Totusi sa nu va imaginati ca am plecat cu mana goala..


Pentru ca sa aprind sample-urile Yankee Candle fara nimic care sa retina ceara in caz de urgenta s-a dovedit o idee foarte proasta mi-am cumparat acest suport simpatic cu soricel. Aveau si cu pinguin, dar acesta mi s-a parut mai dragut.


Urmatorii pe lista au fost magnetii de frigider de langa care m-am dezlipit cu mare mare greu. Am ales trei pana la urma: doi mosi si un om de zapada.


Primul mos este pentru frigiderul de la Bucuresti, cel de-al doilea pentru cel de acasa si omul de zapada se va alatura celorlalti trei magneti care imi decoreaza unitatea centrala a calculatorului de la serviciu.
Yep, m-am gandit ca magnetii pe unitate s-ar putea sa nu fie o idee prea buna, dar pana la proba contrarie pc-ul inca pare ca o duce bine:)).


Am fost foarte entuziasmata cand am dat peste aceste lumanarele cu baterie, pentru ca intre noi fie vorba nu este chiar ok sa aprinzi lumanari prin casa toata ziua buna ziua si asta din mai multe considerente. Lumina lor palpaie intocmai ca la o lumanare adevarata si asezate in borcanele decorative ar pacali pana si ochiul cel mai agil.


Incheiem micul shopping de sarbatori cu o instalatie pe care am avut norocul sa o gasesc si in varantele uni de rosu, albastru sau alb. Am ales ultima optiune, iar acum imi decoreaza mica polita din partea stanga a patului.


Deci da, poate ca magia sarbatorilor nu mai este ca alta data, dar ea nu s-a sfarsit, a luat doar o noua forma. Bucuria de a cumpara decoratiuni, de a prepara diferite bunatati, de a impodobi bradul si casa sau de a cumpara cadouri celor dragi fac parte tot din magia sarbatorilor de iarna.

2 comentarii:

  1. tin minte cat mai incercau sa ma pacaleasca ai meu sa ma duc la culcare, eu nu si nu, ca il astept pe mosu :D

    RăspundețiȘtergere